Cahalul jidovesc

Ceva ce nu se învaţă la şcoală

Posts Tagged ‘şcoli talmudice’

Cahalul elementar

Posted by Ştefan Bolocan pe Iulie 30, 2010

Comunitatea evreiască este guvernată de Cahal, instituţie nu numai religioasă, dar şi politico-economică. Cu alte cuvinte, Cahalul exercită autoritatea naţonală (dominaţia) şi administrează averile asociaţiei (proprietatea).

Cahalul se compune din:

a) un haham sau rabin, care este un fel de preşedinte;

b) o mulţime de slujbaşi, laici, cum s-ar spune: boscherimi, roschimi, tuvimi, icovimi, gaboimi, dainoimi, chebuini. Aceştia sunt aleşi de către „assif” sau Adunarea Comunităţii ovreieşti, care se reuneşte în acest scop, odată pe an, la Paşte.

Dintre aceşti slujbaşi, unii formează un tribunal, „Bet-Din”, chemat să judece confictele care se ivesc printre ovrei., care, sunt astfel scutiţi să alerge la tribunalele creştinilor. Acest tribunal este pus sub autoritatea Cahalului.  De altfel, el este condus de haham, care este şi şeful Cahalului.

De altfel, diferite instituţii ale statului talmudic îşi au reşedinţa în curtea principalei sinagogi:

I. Şcolile talmudice ale Cahalului;

II. Veniturile Cahalului (proprietatea);

III. modul cum Cahalul îşi exercită autoritatea (dominaţia).

Aceste trei aspecte le vor analiza în articolul următor. Acum însă, să vedem ce spun evreii înşişi despre hahami:

„Rabinii nu sunt, ca preoţii sau păstorii comunităţilor creştine, miniştrii necesari ai cultului nostru. Slujba rugăciunilor, în sînul templelor, nu este efectuată prin intermediul lor. Ei nu sunt confidenţii conştiinţei noastre. Puterea lor nu face nimic pentru mîntuirea sufletelor. Funcţiile lor preoţeşti se rezumă la serbarea nunţilor (pe care un simplu laic poate tot aşa de binr s-o îndeplinească), iar atribuţiile lor se limitează la pronunţarea din anvon an unui mic număr de rugăciuni… Diploma de rabin se potriveşte cu toate profesiile… şi astfel numărăm printre noi hahami în barou, hahami în prăvălii şi hahami vînzători în bîlciuri. Rabinii sunt evrei care au o conştiinţă adîndă despre Talmud… dar ei nu posedă elementele unei ştiinţe utile şi, cei mai mulţi, nu ştiu nici întrebuinţarea limbii naţionale. Alipirea lor fanatică la nişte practici absurde, pe care timpul şi raţiunea le-au lepădat, este un titlu la consideraţia lor reciprocă şi la veneraţia ortodocşilor.

Îngîmfarea lor este tot atît de excesivă cît le este de adîncă ignoranţa. Dacă invoci luminile lor religioase, ei opun ministerele, dacă îi grăbeşti, ei strigă că eşti contra religiei, dacă stăruieşt, se supără. Ei au fatuitatea puterii şi voinţa intoleranţei.

(Evreul Singer, „Des consistoires en France”, Paris 1820. )

În ceea ce priveşte slujbele lor spirituale, rabinii sunt slabi şi nuli. Cît timp israeliţii vor avea, ca interpreţii religiei, nişte tăbăcari, nişte zarafi, nişte negustori ambulanţi, şi chiar nişte cămătari – căci mulţi dintre ei îndeplinec aceste noble şi liberale profesii – nu se vor găsi niciodată la înălţimea epocii.

(A. Cerfbeer de Medelsheim, „Les juifs, leur histoire, leurs acteurs”).

Trebuie să rectific greşeala, atît de comună printre persoanele străine de cultul jidovesc – că rabinii sunt preoţii evreilor. Aceşti oameni nu au decît conducerea conştiinţei celor care vor să se adreseze lor, în cazuri grave: de pildă cînd nenorocirea a vrut ca o lingură destinată pentru post, să cadă într-un vas care serveşte la gras, sau cînd dn greşeală a atins mucul unei lumînări în sfînta zi a Sîmbetei.

(Drach, „Lettre d un rabin converti”, Paris, 1825)



Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , | Leave a Comment »