Cahalul jidovesc

Ceva ce nu se învaţă la şcoală

Posts Tagged ‘rabin’

Citate din Talmud

Posted by Ştefan Bolocan pe Septembrie 10, 2010

Dat fiind că în lumea bună evreii ne sunt prezentaţi ca nişte fiinţe „discriminate” şi urîte de alţii, şi ca nişte eterne „victime” ale antisemiţilor, cred că ar trebui să aflăm cine sunt cu adevărat evreii.

Cred că nimeni nu s-ar împortivi dacă am începe-o cu carte lor „sfîntă” – Talmudul. Propun cîteva citate din Talmud, citate car eau o legătură evidentă cu relaţiile noastre cu evreii. Iar pe urmă, după aceste citate, fiecare îşi va face o impresie – într-adevăr sunt evreii nişte eterne victime, sau industria mass-media ne minte şi de data aceasta.

„Trebuie să ucizi pe cei mai buni dintre goimi…”

„Este oprit să împrumuţi pe goi fără camătă.” (Iar despre aceasta, hahmul convertit Schwab spune următoarele: „Dacă vreun creştin are lipsă de parale, ovreii îi adaugă camătă peste camătă, pînă cînd suma datorată devine atît de mare, încît creştinul nu o mai poate plăti, decît vînzîndu-şi averea…)

„Dumnezeu a consimţit să practici cămătăria faţă de un goi şi să nu-i împrumuţi bani, numai dacă consimte să plătească dobîndă – astfel, ca în loc să îl ajuţi, să îi faci pagubă, chiar cînd îţi este trebuincios, însă faţă de un israielit, asemenea procedare nu este permisă.”

„Este permis să împrumuţi, cu camătă, pe un goi pentru că este o faptă plăcută lui Dumnezeu sp iei dobîndă nedreaptă de la un goi.”

„Este permis că înşelaţi pe un goi şi să luaţi camătă de la dînsul; dar dacă vindeţi ceva aproapelui vostru (jidanului) sau dacă cumpăraţi ceva de la ei ( de la jidani), vă este oprit să înşelaţi.”

„Nu înşela pe fratele tău – iar ne-evreii nu sunt fraţii noştri, ci sunt mai rău decît cîinii.”

Cînd un evreu ţine în gheare pe un goi, alţi evrei pot şi ei să-l înşele, pînă ce evreul să-şi piardă toată averea. Într-adevăr, banii unui goi sunt bani fără posesor şi oricine s epoate face stăpîn pe ei.”

„Dacă vreun evreu are, în ţara sa, un proces cu un goi, veţi face astfel ca evreul să cîştige, şi veţi zice ne-evreului: Aşa vrea legea noastră. Iar dacă evreul se găseşte într-o ţarp străină şi dacă legile îi vor fi favorabile, veţi judeca, bineînţeles, în folosul fratelui vostru şi veţi zice goiului: Aşa vrea legea voastră.”

„Precum oamenii domnesc asupra animalelor, aşa şi ovreii trebuie să domnească asupra celorlalte naţii ale pămîntului.”

„Dacă cineva vede un goi aproape să moară – să-l ucidă. Dacă un goi se găseşte lîngă un puţ – să-l azvîrlă înăuntru. Iar dacă este o scară în puţ – s-o tragă afară şi să astupe intrarea puţului zicînd: fac asta pentru ca vitele mele să nu cadă înăuntru.”



Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Cahalul elementar

Posted by Ştefan Bolocan pe Iulie 30, 2010

Comunitatea evreiască este guvernată de Cahal, instituţie nu numai religioasă, dar şi politico-economică. Cu alte cuvinte, Cahalul exercită autoritatea naţonală (dominaţia) şi administrează averile asociaţiei (proprietatea).

Cahalul se compune din:

a) un haham sau rabin, care este un fel de preşedinte;

b) o mulţime de slujbaşi, laici, cum s-ar spune: boscherimi, roschimi, tuvimi, icovimi, gaboimi, dainoimi, chebuini. Aceştia sunt aleşi de către „assif” sau Adunarea Comunităţii ovreieşti, care se reuneşte în acest scop, odată pe an, la Paşte.

Dintre aceşti slujbaşi, unii formează un tribunal, „Bet-Din”, chemat să judece confictele care se ivesc printre ovrei., care, sunt astfel scutiţi să alerge la tribunalele creştinilor. Acest tribunal este pus sub autoritatea Cahalului.  De altfel, el este condus de haham, care este şi şeful Cahalului.

De altfel, diferite instituţii ale statului talmudic îşi au reşedinţa în curtea principalei sinagogi:

I. Şcolile talmudice ale Cahalului;

II. Veniturile Cahalului (proprietatea);

III. modul cum Cahalul îşi exercită autoritatea (dominaţia).

Aceste trei aspecte le vor analiza în articolul următor. Acum însă, să vedem ce spun evreii înşişi despre hahami:

„Rabinii nu sunt, ca preoţii sau păstorii comunităţilor creştine, miniştrii necesari ai cultului nostru. Slujba rugăciunilor, în sînul templelor, nu este efectuată prin intermediul lor. Ei nu sunt confidenţii conştiinţei noastre. Puterea lor nu face nimic pentru mîntuirea sufletelor. Funcţiile lor preoţeşti se rezumă la serbarea nunţilor (pe care un simplu laic poate tot aşa de binr s-o îndeplinească), iar atribuţiile lor se limitează la pronunţarea din anvon an unui mic număr de rugăciuni… Diploma de rabin se potriveşte cu toate profesiile… şi astfel numărăm printre noi hahami în barou, hahami în prăvălii şi hahami vînzători în bîlciuri. Rabinii sunt evrei care au o conştiinţă adîndă despre Talmud… dar ei nu posedă elementele unei ştiinţe utile şi, cei mai mulţi, nu ştiu nici întrebuinţarea limbii naţionale. Alipirea lor fanatică la nişte practici absurde, pe care timpul şi raţiunea le-au lepădat, este un titlu la consideraţia lor reciprocă şi la veneraţia ortodocşilor.

Îngîmfarea lor este tot atît de excesivă cît le este de adîncă ignoranţa. Dacă invoci luminile lor religioase, ei opun ministerele, dacă îi grăbeşti, ei strigă că eşti contra religiei, dacă stăruieşt, se supără. Ei au fatuitatea puterii şi voinţa intoleranţei.

(Evreul Singer, „Des consistoires en France”, Paris 1820. )

În ceea ce priveşte slujbele lor spirituale, rabinii sunt slabi şi nuli. Cît timp israeliţii vor avea, ca interpreţii religiei, nişte tăbăcari, nişte zarafi, nişte negustori ambulanţi, şi chiar nişte cămătari – căci mulţi dintre ei îndeplinec aceste noble şi liberale profesii – nu se vor găsi niciodată la înălţimea epocii.

(A. Cerfbeer de Medelsheim, „Les juifs, leur histoire, leurs acteurs”).

Trebuie să rectific greşeala, atît de comună printre persoanele străine de cultul jidovesc – că rabinii sunt preoţii evreilor. Aceşti oameni nu au decît conducerea conştiinţei celor care vor să se adreseze lor, în cazuri grave: de pildă cînd nenorocirea a vrut ca o lingură destinată pentru post, să cadă într-un vas care serveşte la gras, sau cînd dn greşeală a atins mucul unei lumînări în sfînta zi a Sîmbetei.

(Drach, „Lettre d un rabin converti”, Paris, 1825)



Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , | Leave a Comment »