Cahalul jidovesc

Ceva ce nu se învaţă la şcoală

Archive for August 2010

Proprietatea Cahalelor

Posted by Ştefan Bolocan pe August 28, 2010

Ceva foarte interesant este să descoperi sistemul financiar, sau modul în care îşi formează bugetele aceste Cahale. Ne vom opri de asemeni la N.C. Paulescu, care ne spune următoarele:

„Cahalul are finanţe ca orice stat bine organizat.

Venituri. Veniturile statului evreiesc se împart în ordinare şi extraordinare.

1. Printre veniturile ordinare, enumerăm:

a) impozitul pe chirii, strînse de la proprietarii evreii;

b) un impozit care seamănă cu patenta şi care este plătit de jidaniice exercită diverse meşteşuguri;

c) impozitul pe moşteniri;

d) impozitul pe carnea „cuşer”, tăiată multă vreme doar de hahami.

2. Printre veniturile extraordinare ale Cahalului, să cităm numai pe acelea care rezultă din vînzarea dreptului de exploatare a creştinilor.

Cahalul, conform Talmudului, este stăpînul absolut al averilor şi chiar a vieţilor tuturor persoanelor care se găsesc în circumscripţia sa, adică atît a evreilor, cît şi a creştinilor.

El poate deci să vîndă la jidani:

a) dreptul de exploatare exclusivă a proprietăţii unui goi (Hazaca).

b) dreptul de exploatare exclusivă a persoanei unui goi (Marufie).

Din momentul în care un creştin a fost vîndut de Cahal, acel jidan a cumpărat dreptul de-al exploata exclusiv, iar ceilalţi evrei nu pot să se amestece, decît numai să-l ajute pe jidan să-l ruineze definitiv pe goi.

Ca exemple de Marufie, să cităm, între multe altele, otrăvirile şi infamiile săvîrşite de cîrciumarii şi de proxeneţii evrei.

Ca exemple de Hazaca, să cităm furturile, înşelătoria, cămătăria şi jurămintele false, efectuate de samsari, de contabili, de secretari, de avocaţi, de evreii zişi „de casă”, pe care toată lumea îi cunoaşte şi care au ruinat pe boierii moldoveni.

Anunțuri

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

„Înfruntarea jidovilor” de călugărul Neofit

Posted by Ştefan Bolocan pe August 13, 2010

Propun vizitatorilor spre citire cartea „Înfruntarea jidovilor”, carte în care se face referinţă la mai multe aspecte din organizarea comunităţii jidăneşti de acum 200 de ani, inclusiv cu referire la Cahal. „Înfruntarea jidovilor” a fost scrisă în anul 1803, de către călugărul Neofit, un fost rabin, care s-a convertit ulterior la ortodoxie.

Cîteva cuvinte despre Neofit. Acesta, pînă la vîrsta de 38 de ani a fost un rabin. A beneficiat de o bună pregătire teologică, perfecţionîndu-şi cunoştinţele despre iudaism. A fost deci, un bun cunoscător al Talmudului, al Vechiului şi Noului Testament. A fost, prin urmare, într-un permanent contact cu jidovii. Poate datorită faptului că a avut posibilitatea să cunoască adevărul despre relaţia dintre iudaism şi creştinism, şi s-a informat destul pe această temă, la vîrsta de 38 de ani a luat o decizie importantă: a decis să se creştineze.

Necătînd la posibilele persecuţii la care putea fi supus de către jidani (în istorie au fost o mulţime de asemenea cazuri), fostul rabin a îmbrăţişat ortodoxia. Fiind un bun cunoscător al lumii iudaice şi a realităţii ei sumbre, a decis să ducă o luptă de demascare a adevăratei feţe a jidovismului. În acest sens, a scris în anul 1803 carte numită „Înfruntarea jidovilor”, aflîndu-se în Moldova.

Nu putem spune că în această scriere predomină antisemitismul. Nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Cartea a fost scrisă în anul 1803, an în care evreii din Moldova putea fi număraţi pe degete. Cartea reprezintă o analiză făcută iudaismului chiar de către un bun cunoscător al acestuia, bazîndu-se pe citate, cazuri documentate, şi alte informaţii demne de încredere. În plus, însuşi autorul cărţii ne spune: „pentru a face această lucrare, am vărsat mai multe lacrimi decît sînge…”

A citi această carte este de o reală necesitate pentru un creştin de rînd. Suntem obligaţi să ne cunoaştem adversarul numit iudaism, căci ştiindu-i toate aspectele, vom putea să ştim pe cine avem în faţa noastră: o civilizaţie paşnică şi prigonită de antisemiţi (aşa cum ne sugerează mass-media) sau o civilizaţiepotrivnică şi duşmănoasă, care caută cu orice preţ să ne distrugă.

În continuare, propun spre citire cîteva citate din cartea „Înfruntarea jidovilor”, cu gîndul că acestea vor constitui un imbold pentru a citi întreaga carte:

„Şi foarte multă ură au ei asupra creştinilor, de ar vrea omul să le scrie toate, trebuie vreme foarte îndelungată, însă nu mă lasă inima ca să tac de tot şi a nu arăta creştinilor ura lor. Mai întâi ei Biserica noastră o numesc „turna” care cuvânt va să zică „spurcată”, iar hahamii numesc Biserica noastră „moişav” care cuvânt va să zică „umblătoare.”

„Pe copiii lor până a nu începe dascălul lor a-i învăţa, A, B, trebuie mai înainte să înveţe hulă asupra creştinilor, ca să ştie când va trece pe lângă vreo biserică să zică „şacât te şaţine vâsaef tăsavinichi hăirim âii”, care cuvinte vor să însemne „spurcata spurcărilor, şi necurata necuraţilor, afurisită este.”

„La fel când văd ei ducând pe vreun creştin mort la mormânt „am văzut un păgân mort, mâine să văd doi”, hulele acestea şi copilul cel mic trebuie să le ştie; mai pe scurt, atâta vrajbă şi ură au asupra creştinilor încât scrie la Talmud că nu se cuvine a numi pe cineva cu nume de om, ci numai la jidovi se cuvine.”

“…rabinul zice încet nişte descântece, ca tinerii aceştia să poată înşela pe creştini, şi să afle har de la creştini, ca să poată mânca din sudoarea creştinilor, că nu pot totdeauna să-l ucidă pe creştin, mai ales acum în zilele noastre, că sau aflat toate astea. De aceea se silesc ca să-i înşele pe creştini, mâncând sudoarea creştinului, ca cum ar fi mâncat sângele lui.”

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »